Un profesor cumsecade, Samuel Paty, decapitat lângă Paris. Trei oameni uciși într-o biserică din Nisa, inclusiv o femeie decapitată. Să spunem lucrurilor pe nume: Franța e sub asediul terorismului islamic. Un război care ni s-a declarat, chiar dacă nu ne așteptam și chiar dacă nu ne place.
Eric Zemmour are dreptate: nu vorbim despre „niște accidente”. Criminalii jihadiști nu sunt inadaptații sociali descriși de adepții corectitudinii politice.
Teroriștii wahabiți ori salafiș...ti acționează în numele unei interpretări strict polemice a Coranului. Războinicii lui Allah vor supunerea celorlalți și atacă libertatea de expresie, centrele comerciale, târgurile de Crăciun și bisericile creștine.
Secularismul și islamismul uzurpă fundamentele Europei: demnitatea umană, respectul pentru viață, libertate și democrație.
Cineva dorește să ne intimideze pentru a ne obliga să acceptăm autocenzura, frica și supunerea față de moravuri străine Occidentului: teocrația, îndoctrinarea copiilor și umilirea femei, plus renunțarea la dreptul de a vorbi liber.
Nu putem primi în casa noastră, în țara noastră, niște inși care nu numai că nu ne respectă, dar vor să-și impună propriile reguli, din deșertul pe care-l străbăteau cu cămilele.
De la atacul împotriva Charlie Hebdo au trecut șapte ani, iar în acest timp atacurile criminalilor care acționează în numele religiei lor au lăsat în urmă, doar în Franța, aproape 300 de morți și 1000 de răniți.
Câți oameni trebuie să mai moară pentru ca poporul francez să aibă dreptul de-a spune nu experimentului „multicultural” prin care Voltaire și Pascal sunt amestecați cu predicatorii islamizării feroce?
